Vocea și talentul meu.
Nu m-am născut învățat. Nimeni nu s-a.
Venim pe lumea asta, cred că asta ar fi cea mai corectă exprimare, cu un bagaj de informații foarte subțirel. 99,99% din ce sunt astăzi sunt rezultatul educației. Primită și autoadministrată. Și spun asta despre mine. Nu vreau să pornesc o polemică acum și discuții despre ce și cum moștenim genetic și cum băiatul lui Hagi e bun la fotbal pentru că tac-su, Regele, i-a dat o zestre genetică și el cum a văzut mingea a jonglat de 200 de ori pe stîngul și apoi s-a declarat fotbalist. Departe de mine gândul. Vreau doar să-ți spun că sunt rezultatul interacțiunilor de care am avut parte. Bune, rele, cum au fost ele.
Îmi place să construiesc chestii. Întotdeauna am fost fascinat de domeniul ăsta. Mi se părea absolut miraculos cum un tapițier punea pielea pe un fotoliu. Sau cum un tîmplar făcea un scaun. Sau un fierar îndoia un fier bătîndu-l cu ciocanul. Stăteam ore în șir și priveam meșteri care construiau chestii. Am știut întotdeauna că asta o să fac. Și cumva, universul m-a adus aici astăzi. Știi cum se spune: e destul să-și dorești… :))
Am învățat vreo șpe meserii diferite, în felul meu, autodidact și nu-s sigur că fac de fiecare dată exact ce trebuie. Dar studiez, caut, mă informez și mă perfecționez continuu. Cred în procesul acesta perpetuu de învățare, cred că suntem datori să facem asta și mai ales cred că asta ne definește. Și ne face să trăim.
Mno. Destul cu filozofiile. 30 de ani de muncă. Asta mă recomandă.
Asta și vocea :))