Textul cu pasiunea…

Ce fac eu nu e o pasiune. Pasiunile îți ocupă timpul liber. și eu nu am timp liber… 

Muncesc mai mult ca să-mi satisfac dorința de a construi lucruri. Cred că mi se trage din copilărie.

Tatăl meu avea un atelier absolut minunat, plin de scule și utilaje, care pentru vremea aceea erau niște minunății. Avea prieteni care venau pe la el ca să vadă ce și-a mai cumpărat.

Nu aveam voie să întru nesupravegheat, pentru că, sunt sigur, îi era frică să nu stric ceva. Îi plăcea să construiască chestii, făcea absolut orice aveam nevoie pe lângă casă . Și în casă. 

Uși, ferestre, mobilă, garduri, stupi orice. Era inginer silvic. Pleca lunea și venea vineri seara. Sâmbăta muncea în atelier. Nu era un om priceput. Dar era curios și ambițios. Și foarte organizat.

Am moștenit de la el majoritatea chestiilor. Treaba cu atelierul, cu sculele, cu neîmprumutatul sculelor și nedatul pe mâna altora… Cu curiozitatea și cu ambiția. 

Mai puțin partea cu organizarea. Sunt dezordonat. Foarte dezordonat. ȘI pentru că din prea mult haos se naște ordinea, mi-am aranjat atelierul în așa fel încât văd imediart dacă una din scule lipsește. Și asta e cel mai sâcâitor lucru cu putință. Așa că o pun la loc. Rezolvat!  

Până una alta, o să mai vorbim despre atelierul meu. MUUULT  :))

GO